vi-, v-/-o

      Înainte de pronumele -o se folosesc formele de dativ plural ne-, v-, le- (nu formele ni-, vi-, li-). Pronunţarea şi scrierea ni-o, vi-o, li-o nu sunt corecte. (Sursa: Ştefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, pag. 183)

-i final din pomi, ieri, iepuri etc.

        Conform DOOM, -i final din pomi este un "i" şoptit, asilabic şi  AFONIZAT. Acest "i" mai apare şi în cuvintele câteşitrei, fieşicare, oareşicine.

Pronumele relative cine, care, ce

         Conform GA, relativele se organizează pe baza următoarelor trăsături semantice inerente: 

                                          - Cantitativ
                - Legat discursiv            + Legat discursiv
            +Animat       - Animat                 +/- Animat
             cine                ce                            care

         Popular, arhaic, poetic, ce poate fi folosit şi în raport cu un nominal cu trăsătură semantică [+Animat] (Alecsandri a fost poetul ce a cântat natura.).

Imperativul

    Forma persoanei a II-a sg. la imperativ este de cele mai multe ori aceeași cu forma persoanei a III-a sg. a indicativului prezent, iar la unele verbe - cu forma persoanei a II-a sg.

(el) cântă - (tu) cântă!
(el) citește - (tu) citește!

a refula/a defula

          ”A refula” și ”a defula” sunt două verbe folosite greșit, mai exact, ”a refula” este utilizat cu sensul lui ”a defula”. Conform DICȚIONARULUI UNIVERSAL AL LIMBII ROMÂNE, cele două verbe au următoarele sensuri:

           refula, refulez   1. a înăbuși în sine dorințe, idei, instincte   etc. contrare conștiinței morale a individului, a le respinge din domeniul conștientului în subconștient: își refula dorințele incestuoase;
           defula, defulez 1. (tr. și refl.)a(-și) da frâu liber ideilor sau tendințelor subconștiente;
                                     2. a(-și) descărca sufletul.