"marea majoritate"

             Marea majoritate este o construcţie pleonastică, deoarece conţine doi termeni cu sens asemănător.

             MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = număr de voturi care întrece numărul de voturi obținut de oricare dintre ceilalți candidați. Majoritate civilă = situație juridică a unei persoane care a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru dobândirea deplinei capacități de exercițiu; majorat1. – Din fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ.Majorität. [Sursa: DEX '09 (2009)]

binevenit/bine-venit (oportun)

Conform DOOM2, sunt corecte următoarele cuvinte compuse:

1. !bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte
2. !bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)
3. !bíne-cunoscút (celebru) (scriitor ~) adj. m., pl. bíne-cunoscúți; f. bíne-cunoscútă, pl. bíne-cunoscúte
4. !bíne cunoscút (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea)
5. !bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte
6. !bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război)

adultér/adúlter

adultér (infidel) adj. m., pl. adultéri; f. adultéră, pl. adultére
Sursa: DOOM2 (2005)

vocal

1. VOCÁL, -Ă, vocali, -e, adj. Care aparține vocii, privitor la voce, care servește la formarea vocii. ♦ (Muz.) Executat cu vocea, cântat din gură. – Din fr. vocal, lat. vocalis. 
Sursa: DEX '09 (2009) 
2. VOCÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la producerea vocii. Organe ~e. Coarde ~. 2) Care ține de voce; propriu vocii. Sunet ~. Tehnică ~ă. 3) Care este destinat pentru voce. Muzică ~ă. 4) Care constă din vocaliști. Ansamblu ~. /<fr. vocale, it. vocale, lat. vocalis Sursa: NODEX (2002) 

Topica şi punctuaţia complementelor circumstanţiale

Complementele circumstanţiale:

- după cuvântul determinat nu se despart prin virgulă: Pe cărările abrupte, urcăm încet.
- între subiect şi predicat se despart prin virgulă: Păsările, zburând, se îndreaptă spre ţări necunoscute.
- dacă subiectul e aşezat după predicat, se despart prin virgulă numai când se insistă asupra lor: Adeseori apar, brusc, pericole.
- la începutul propoziţiei se despart prin virgulă, dacă nu se insistă asupra lor: Azi, vom admira răsăritul.