1. Adjectivele cu 4 forme flexionare, în funcție de gen, nr., caz: din această categorie fac parte cele mai multe adjective propriu-zise, adjectivele participiale sau gerunziale (deștept, lucrat, suferind).
2. Adjectivele cu 3 forme flexionare: cele terminate în consoanele -c și -g (adânc, lung) sau derivate cu sufixele -tor, -esc, -iu (prevăzător, sătesc, cenușiu). Aceste adjective anulează câte o opoziție, realizând forme comune de gen, nr. și caz.
3. Adjectivele cu 2 forme flexionare: cele terminate în -e (limpede), în consoană palatală (dibaci, vechi) sau în diftong (bălai, gălbui, rotofei). Acestea au forme comune de număr la ambele genuri.
4. Adjectivele invariabile: cu o singură formă (maro, bej).
2. Adjectivele cu 3 forme flexionare: cele terminate în consoanele -c și -g (adânc, lung) sau derivate cu sufixele -tor, -esc, -iu (prevăzător, sătesc, cenușiu). Aceste adjective anulează câte o opoziție, realizând forme comune de gen, nr. și caz.
3. Adjectivele cu 2 forme flexionare: cele terminate în -e (limpede), în consoană palatală (dibaci, vechi) sau în diftong (bălai, gălbui, rotofei). Acestea au forme comune de număr la ambele genuri.
4. Adjectivele invariabile: cu o singură formă (maro, bej).