sâmbătă, 15 noiembrie 2014
-i final din pomi, ieri, iepuri etc.
Conform DOOM, -i final din pomi este un "i" şoptit, asilabic şi AFONIZAT. Acest "i" mai apare şi în cuvintele câteşitrei, fieşicare, oareşicine.
Pronumele relative cine, care, ce
Conform GA, relativele se organizează pe baza următoarelor trăsături semantice inerente:
- Cantitativ
- Legat discursiv + Legat discursiv
+Animat - Animat +/- Animat
cine ce care
Popular, arhaic, poetic, ce poate fi folosit şi în raport cu un nominal cu trăsătură semantică [+Animat] (Alecsandri a fost poetul ce a cântat natura.).
- Cantitativ
- Legat discursiv + Legat discursiv
+Animat - Animat +/- Animat
cine ce care
Popular, arhaic, poetic, ce poate fi folosit şi în raport cu un nominal cu trăsătură semantică [+Animat] (Alecsandri a fost poetul ce a cântat natura.).
duminică, 1 iunie 2014
Imperativul
Forma persoanei a II-a sg. la imperativ este de cele mai multe ori aceeași cu forma persoanei a III-a sg. a indicativului prezent, iar la unele verbe - cu forma persoanei a II-a sg.
(el) cântă - (tu) cântă!
(el) citește - (tu) citește!
(el) cântă - (tu) cântă!
(el) citește - (tu) citește!
sâmbătă, 17 mai 2014
a refula/a defula
”A refula” și ”a defula” sunt două verbe folosite greșit, mai exact, ”a refula” este utilizat cu sensul lui ”a defula”. Conform DICȚIONARULUI UNIVERSAL AL LIMBII ROMÂNE, cele două verbe au următoarele sensuri:
refula, refulez 1. a înăbuși în sine dorințe, idei, instincte etc. contrare conștiinței morale a individului, a le respinge din domeniul conștientului în subconștient: își refula dorințele incestuoase;
defula, defulez 1. (tr. și refl.)a(-și) da frâu liber ideilor sau tendințelor subconștiente;
2. a(-și) descărca sufletul.
refula, refulez 1. a înăbuși în sine dorințe, idei, instincte etc. contrare conștiinței morale a individului, a le respinge din domeniul conștientului în subconștient: își refula dorințele incestuoase;
defula, defulez 1. (tr. și refl.)a(-și) da frâu liber ideilor sau tendințelor subconștiente;
2. a(-și) descărca sufletul.
joi, 10 aprilie 2014
Articolul demonstrativ
Articolul demonstrativ (adjectival) se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat de adjectivul sau de numeralul pe care îl însoțește:
N.Ac. fata cea harnică; G.D. fetei celei harnice.
(Sursa: Ștefania Popescu, Gramatica practică a limbii române)
N.Ac. fata cea harnică; G.D. fetei celei harnice.
(Sursa: Ștefania Popescu, Gramatica practică a limbii române)
sâmbătă, 29 martie 2014
întâi/întâia
! Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi postpus substantivului și forma întâia: clasa întâi/întâia (DOOM)
Punctuația subiectivei
O greșeală care se face frecvent - virgula folosită (greșit) între subiectivă și regenta ei:
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
Corect: Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
Corect: Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
joi, 20 martie 2014
Adjectivele terminate in -ce
Adjectivele invariabile au aceeaşi formă la toate cazurile/genurile/numerele, printre acestea numărându-se și adjectivele terminate în –ce:
atroce
eficace
motrice
perspicace
precoce
feroce
locvace
propice
vivace
Există însă și adjective terminate în -ce care au două forme: tenace/ci, sagace/ci, vorace/ci, rapace/ci.
marți, 11 martie 2014
aceea/aceeaşi/aceia/aceiaşi
Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare şi de identitate se scriu la feminin singular aceea, aceeaşi, iar la masculin plural aceia, aceiaşi.
miercuri, 1 ianuarie 2014
Verbul ”a trebui”
Verbul a trebui are la indicativ prezent, persoana a III-a, forma trebuie; la imperfect persoana a III-a singular are forma trebuia,
dar la persoana a III-a plural are forma trebuiau;
la conjunctiv prezent persoana a III-a are forma (să) trebuiască.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)