Nu ştiu dacă mai există persoane care să folosească astăzi forma greşită ouălelor, dar îmi aduc aminte că, la o emisiune de ştiri, crainica a folosit această formă greşită. Ne întrebăm acum de ce prima formă a cuvântului este corectă şi a doua - greşită? Simplu de explicat! În limba română, nu este corect să articulăm un substantiv cu două articole enclitice/postpuse. Le este articol hotărât de N-Ac, iar lor – de G-D.
În această formulă, substantivul ouălor se află în cazul genitiv, deci corect este: Preţul ouălor a crescut! Lucru adevărat, de altfel!
marți, 13 martie 2012
joi, 8 martie 2012
vreau ca să...
Aceeaşi explicaţie – sintactică – intervine şi în contextul Vreau ca să… Verbul a vrea este tranzitiv (cere un complement direct/o completivă directă). Propoziţia completivă directă nu poate fi introdusă prin conjuncţia subordonatoare ca să, întrucât această conjuncţie este specifică unei circumstanţiale finale.
Prin urmare, corect este să spunem: Vreau să merg în oraş.
Dar, din păcate, şi aici tot simţul limbii funcţionează. Dacă îl ai…
care/pe care
Auzim adesea – nu numai la oamenii simpli, ci şi la case mai mari – astfel de exprimări: Fata care am văzut-o la piaţă este vecina mea.
Desigur, există în această frază un dezacord pe care, din păcate, nu îl sesizează toţi vorbitorii limbii române.
Această greşeală s-ar putea remedia printr-o explicaţie simplă la nivel sintactic. În acest context, pronumele relativ care îndeplineşte funcţia sintactică de complement direct şi este obligatoriu să fie precedat de prepoziţia simplă pe. Bine! Dar ce te faci cu cei care nu gândesc în părţi de vorbire şi de propoziţie?
Se mai spune că ar trebui cel puţin să ai simţul limbii, ca să-ţi dai seama de diferenţă. Şi dacă nu îl ai?! Presupun că laşi deoparte normele gramaticale, dacă eşti un om simplu…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)